Scrisoare pentru Annabelle
"Ia dragostea, inmulteste-o cu infinitul si du-o la profunzimea vesniciei.. Chiar si-asa, ai avea doar o licarire a ceea ce simt eu pentru tine."
Cam asa as descrie ce simt eu pentru tine. Nu sunt vorbele mele, dar le rostesc de cate ori imi amintesc. Ca mai si uit. Dar tu nu te superi. Tu stii ca esti jumatatea mea. La orice pas tu ma privesti, ma emotionezi si ma uimesti.
Astazi ai implinit un an. Imi amintesc de parca ar fi ieri, cat stateam sa te privesc si nu ma mai saturam. Nici acum nu ma satur. Dar acum trebuie sa mai strang si jucarii, sa fac mancare, sa scot manusi din wc. Chestii plictisitoare. Imi era asa frica sa te imbrac asa ca am rugat o asistenta. Am stat cu sufletul la gura, credeam ca in manevrele ei iti va rupe ceva. Dar din fericire, esti intreaga!
I-am spus unei prietene ca nasterea mea s-a invartit in jurul cifrei 3. Te-ai nascut la ora 3, un mic pui rozaliu cu o claie de perisor negru, cantarind 3 kg, dupa ce am urlat timp de 3 ore. Cred ca m-a auzit tot orasul. Ca in basme, mi-a spus. Nu urletul meu, ci numarul.
In basme, cifra 3 este simbol al ordinii si al perfectiunii. Parca imi vine sa cred putin in basme. Viata mea e departe de a fi perfecta, dar este viata de care ai nevoie tu.
Ador sa te privesc cum dormi. Sa aud sunetul gingas al respiratiei de copil pufos si somnoros. Caldura si moleseala ce o emani. Uneori respiri asa incet, incat intru in panica si ma apropii de inima ta. O aud. Ma linisteste instant sunetul ei. Oricat de mohorata as fi. Si mai sunt. Uneori oboseala isi spune cuvantul, si ma rog la toti zeii sa dormi 5 minunte ca sa pot atipi si eu. Dar tu copil pufos si energic te apuci de sters oalele de gresie. Sau de tarait antemergatorul. Sau de umblat in gunoi. Sau in wc. Si cate si mai cate. Si apoi imi oferi cel mai dulce zambet. Si imi mai trece din somn. Un pic.
Ador sa te alaptez. Nu inteleg mamele care nu o fac. In afara de cele care au probleme medicale sau diverse complicatii. Da, la inceput a fost dureros. Sa fii trasa din 2 in 2 ore, cate 20 de minunte de sani, e ceva. Dar dupa o luna, doua, cand durerile nu mai sunt sau nu le mai simti, devine ceva magic. E acel moment mama-copil. Ma simt atat de implinita cand te alaptez. Toate celulele striga ca locul tau e acolo. In brate, langa inima. Si nu ai "sa te inveti". Si chiar daca ai sa o faci, cui nu ii place ce ii face bine? O alinare, un miros atat de cunoscut, o imbratisare. O uniune. Cand ai sa te intarci, ca te respect incat sa alegi singura momentul, am sa intru in depresie. Deci trebuie sa te inarmezi cu multe cuibareli si pupici lipiciosi.
Ador mirosul tau de bebelus. Si pielea catifelata si moale. Si genele arcuite si lungi.
Esti asa un copil special. La cat am plans in timpul sarcinii, credeam ca voi avea un copil depresiv. Dar nu. Tu zambesti atat de mult si atat de frumos incat ma topesc de drag.
Ai evoluat atat de mult. De la prinsul lucrurilor pana la recunoscut persoane. De la statul in fundulet pana la mancat singurica. De la mersul de-a busilea pana la mersul in picioare. Plus ca acum ma si hranesti. Chiar si cand nu vreau.
De pe la 2 luni te port in sistem. Si am sa te port pana nu ai sa mai vrei. Deja dai semne de cand mergi, dar eu mai incerc. Asa ai putut vedea atatea. Nu o sa iti mai amintesti tu, dar iti voi povesti eu. Si ceilalti. Ca au fost multi. Cel putin in ratb-uri atragi persoanele ca un magnet. Si iar trebuie sa poarte mami conversatii ca sistemul e sanatos si nu iti face rau. Sau ca ai capul gol si nu ti-e frig. Sau ca esti desculta si e foarte cald. A fost. Mama denaturata, ce sa faci.
Te-ai nascut intr-o luna asa frumoasa. Luna cadourilor. Cand vei mai creste, probabil nu o voi mai vedea asa frumoasa, cand imi voi privi portofelul. Inca ma gandesc daca sa te mint, si sa ai putina magie in copilarie, sau sa iti spun adevarul in privinta mosului. Pana la anul ma decid eu. Sper.
Cu dragoste infinita,
mami.
